Victor și zeul Vifor

— Tati, îmi spui o poveste cu un erou? a șoptit Victor, strângându-și ursulețul.

Tata a zâmbit și a început povestea. În Asteria trăia Victor, un băiețel cu mantie albastră și scut rotund. Pe scut era desenat un soare auriu.

Într-o seară, un nor al lui Vifor s-a lăsat peste prima rază a Coroanei Soarelui. Vântul legăna copacii, iar florile se plecau până aproape de pământ.

Victor și-a ridicat scutul și a pornit pe cărarea spre munte. Raza era pierdută undeva acolo, sub nor.

Vifor a trimis vânturi și fulgere luminoase, subțiri ca niște fire aurii. Victor a rămas pe loc și a așteptat. Vijelia s-a domolit puțin.

Atunci a bătut ușor în scut: clin, clin, clin! La fiecare clin, norul se desfăcea câte puțin. Printre nori, raza a început să strălucească din nou.

Raza s-a așezat în soarele de pe scut. Vifor a lăsat vântul să se odihnească, iar florile s-au ridicat încet.

Tata a închis povestea cu un zâmbet. Victor și-a pus ursulețul lângă pernă. În cameră era liniște, iar el a adormit.