Victor și șarpele cu șapte pălării

Într-o seară cu lună rotundă, tata a început încet: „La poarta unui templu din Asteria trăia Sâsâilă, un șarpe cu șapte capete și șapte pălării colorate.”

Victor și-a apropiat ursulețul. „Ce păzește?”

„A treia rază de aur.”

Când Victor a ajuns la poartă, cele șapte capete vorbeau toate deodată. Unul voia pălăria roșie, altul pe cea cu pene. Unul a șuierat: „Spuneți parola!”

Dar fiecare cap rostea alt cuvânt. Poarta a rămas închisă.

Victor a așezat șapte pietricele în șir. „Hai să vorbiți pe rând: câte un cap pentru fiecare pietricică.”

Capetele s-au oprit să se asculte. Împreună au ales parola: „Bună seara!” Apoi au spus-o pe rând, câte unul. Poarta s-a deschis.

Raza strălucea lângă poartă și s-a așezat în scutul lui Victor. Sâsâilă s-a dat la o parte, iar pălăriile au fâlfâit în briza serii.

„Șapte pietricele”, a murmurat Victor. Apoi ochii i s-au închis, unul câte unul.