Miros de scorțișoară

În ziua următoare, Maria a pus făină într-un castron. Victor a stat pe un scaun, lângă ea. Dan a măsurat scorțișoara și a turnat-o încet.

Victor a amestecat cu lingura. La început, făina a rămas în castron. Apoi, o dâră albă a ajuns pe masă. Victor s-a uitat la ea și a tăcut.

— Se mai întâmplă, a spus Maria. Strângem împreună.

Dan a adus o lavetă umedă. Victor a apăsat cu palma peste ea și a șters un colț. Maria a strâns restul. Pe masă a rămas miros de scorțișoară.

Au făcut biscuiți simpli. Maria a folosit cuptorul, iar Victor a privit de la distanță. Când biscuiții s-au răcit, Dan a pus doi pe o farfurie.

Victor a mirosit aerul de lângă farfurie. Nu era nevoie să se grăbească. Biscuiții puteau aștepta. Maria a zâmbit.

Unul era pentru Victor, iar celălalt pentru cine avea să primească o bucurie. În seara aceea, bradul a strălucit, iar casa mirosea dulce și cald.