Seara care rămâne

Ultima seară a venit încet. Dan a strâns hârtia albastră, iar Maria a pus ornamentele în cutie. Victor a ales să păstreze desenul cu bradul pe raft.

Au lăsat doar câteva lumini aprinse. Bradul părea mai mic fără toate ornamentele, dar camera era la fel de caldă.

Victor a atins cana cu ursul. Apoi a privit locul unde fusese pachetul. Maria i-a spus că un dar plecat din casă poate rămâne în amintirea inimii.

Dan a împăturit fața de masă. Victor a dus o singură bucată de hârtie la coș. Apoi s-a întors și s-a așezat între părinți.

— Am avut zile cu lumină, a spus Maria.

— Și cu grijă, a adăugat Dan.

Dan a tras perdeaua. Afară era întuneric, iar înăuntru rămânea o lumină mică, numai bună pentru odihnă. Toți au respirat încet. Maria a închis ușa încet.

Victor a căscat. Luminile au rămas blânde, iar bradul a stat cuminte în liniștea casei. Crăciunul se încheia, dar căldura lui rămânea lângă ei.