Drumul nostru

După vacanța de la mare, într-o zi răcoroasă, Victor a cerut o plimbare. Maria a zâmbit. Dan a adus geaca și pantofii.

Au verificat pantofii și apa. Victor a ținut mâna mamei. Tata a încuiat ușa și a venit aproape.

Au mers pe aleea cunoscută. Lângă gard erau frunze căzute de curând, iar sub tufiș săreau două vrăbii. Victor s-a oprit să le privească.

La stație, au privit autobuzul de la distanță. Nu au urcat. Au salutat, apoi au continuat pe jos.

Un sunet de tren s-a auzit slab, de departe. Victor a făcut „șșș”, ca la mare. Dan a zâmbit și a mers mai departe, ținându-l de mână.

Când a obosit, Victor a spus „acasă”. Maria l-a luat în brațe. Dan a mers alături, cu geaca în mână.

În casă, Victor s-a cuibărit sub pătura albastră. Pantofii au rămas la ușă. Drumul se terminase blând, iar casa era liniștită.