Frunza înclinată

Într-o dimineață, Victor vede că frunza s-a înclinat spre fereastră. El crede că planta este obosită și vrea să o ridice cu degetul.

Bunica îi oprește mâna. Frunza se mișcă la cea mai mică atingere. Așa că Victor se apleacă doar ca să o privească.

Bunicul verifică pământul cu degetul lui și spune că este încă umed. Nu mai adăugăm apă. Victor se uită la cană și o pune jos.

Maria deschide fereastra puțin. Aerul intră ușor, iar perdeaua se mișcă. Victor observă că frunza pare să urmărească lumina.

Până la prânz, frunza nu se ridică. Victor întreabă dacă s-a stricat. Bunica spune că o observăm mai târziu, fără să o grăbim.

Seara, frunza este tot înclinată, dar verde și întreagă. Victor o salută cu voce joasă. Ghiveciul stă cuminte în lumina lunii. Victor își pune mâinile în buzunare. Acolo rămân până când se pregătește de culcare.