Ziua fără grabă

În ziua următoare, Victor vrea să vadă o frunză nouă. Se uită dimineața, după masă și înainte de somn. Frunza nu apare.

La prânz, Victor împinge ghiveciul spre el. Pământul se mișcă puțin. Bunicul îl pune la loc și ține ghiveciul cu amândouă mâinile.

„Îl lăsăm să stea”, spune bunicul. Victor se așază lângă poliță. Împreună observă două frunze, o tulpină și o umbră pe perete.

Bunica verifică pământul și hotărăște că nu trebuie udat încă. Cana rămâne pe masă. Victor o privește, apoi privește planta.

Maria aduce o carte. Victor ascultă povestea lângă ghiveci, fără să-l atingă. Când povestea se termină, frunzele sunt tot acolo.

Spre seară, Victor nu mai așteaptă o schimbare. Îi place să vadă planta așa cum este. Casa se umple de liniște, iar ziua se închide încet. Bunica pune cartea la loc. Ghiveciul rămâne aproape, fără să ceară nimic.