Victor și cântecul de rămas-bun

În seara aceea, Victor fredona în pat cântecelul de rămas-bun de la grădiniță. — Tati, azi doamna Ana a cântat când eu încă făceam turnul. Dan i-a tras pătura până la burtă. — Și ce s-a întâmplat?

În fiecare după-amiază, când se apropia ora plecării, copiii strângeau jucăriile și cântau: „Pa-pa, grădiniță, ne vedem mâine!” În ziua aceea, turnul lui Victor era aproape gata. Când doamna Ana a început cântecul, el a mai așezat un cub. — Mai am un pic, a spus Victor. Sofia își pusese deja ghiozdănelul în spate.

Victor a luat încă un cub, dar s-a oprit. Cântecul continua, iar Matei îi făcea cu mâna de lângă ușă. Victor s-a uitat la turn, apoi la prietenii lui. A pus cubul în cutie, și-a luat ghiozdănelul și a început să cânte cu ceilalți: — Pa-pa, grădiniță, ne vedem mâine!

Doamna Ana i-a răspuns cântând. Victor le-a făcut cu mâna Sofiei și lui Matei. În prag îl aștepta Dan. — Pa-pa, grădiniță! a mai cântat Victor, apoi s-a dus la tata.

— Tati, îmi cânți cântecelul de la grădiniță? l-a rugat Victor. Maria s-a oprit în prag să asculte. Dan a cântat încet: „Pa-pa, grădiniță, ne vedem mâine!” Victor i s-a alăturat, cu glasul tot mai mic.

La ultimul „mâine”, ochii i se închideau deja. Maria i-a potrivit pătura pe umăr. Cântecul s-a stins odată cu vocea lui Dan, iar Victor a adormit.