Bărcuța pe drumul Dunării

Ploaia bate ușor în geam. Victor împinge bărcuța de hârtie pe pătură, iar Maria îl învelește. „Unde ajunge Dunărea?” întreabă el. Dan deschide atlasul: „O urmărim împreună, pas cu pas.”

Bărcuța trece pe lângă drumuri de piatră și forturi romane.

În jurul anului 271, armata și administrația romană se retrag la sud de Dunăre. Victor se oprește: „Au plecat și oamenii?” „Nu știm ce s-a întâmplat cu fiecare familie. Nu toți locuitorii au plecat”, spune Dan. Bărcuța plutește liniștit pe lângă mal.

Peste multe sute de ani, pe alte hărți apar Țara Românească și Moldova, fiecare cu domnitorul ei; Transilvania are o istorie politică deosebită. Victor urmărește trei drumuri peste munți, până la un târg. „Ajungem acolo?” „Mâine”, spune Dan. Bărcuța se oprește lângă taraba cu pânzeturi.

Ploaia s-a oprit. Maria pune bărcuța pe noptieră, iar Victor o acoperă cu un colț de pătură. „Să mă aștepte la târg.” Dan promite. Ultimele picături se aud tot mai rar, iar Victor adoarme.