Sunetul dintre brazi

Victor stă între mama Maria și tata Dan, aproape de brazi, la poalele muntelui. Aude un sunet lung: fâș, fâș. „Cine șoptește?”, întreabă el.

Părinții ascultă cu el. Nu se apropie de desiș și nu caută printre crengi. Vântul trece prin acele brazilor. Când se oprește, și sunetul se oprește.

Victor bate ușor din palme. Sunetul lui este scurt. Vântul răspunde cu alt fâșâit. Tata Dan spune că brazii nu vorbesc ca oamenii, dar pot cânta când aerul trece printre ei.

Maria îi propune lui Victor să stea nemișcat. El ascultă. Aude vântul, apoi un pas pe alee, apoi propria respirație. Sunetele nu se ceartă. Fiecare își găsește locul.

Când pleacă, Victor păstrează în minte fâșâitul brazilor. La poartă, se oprește o clipă și ascultă: vântul trece prin ace, apoi se aude un pas pe alee. Acasă, tata Dan deschide puțin fereastra. Victor recunoaște sunetul și adoarme cu mâna pe pătură.