Vântul de primăvară

Într-o după-amiază, vântul a intrat pe fereastră. O hârtie cu desene a zburat de pe masă. Victor a alergat după ea, dar hârtia s-a lipit de ușă.

Dan a închis fereastra pe jumătate. Maria a venit cu pași liniștiți. — O prindem împreună, a spus ea.

Victor a ținut un colț. Dan a ținut altul. Maria a desprins hârtia fără să o rupă. Pe ea erau ouăle lor colorate.

Un colț se îndoia. Victor l-a netezit cu palma. Apoi au pus desenul sub o carte grea, ca să rămână drept.

Vântul nu mai mișca lucrurile. Afară, crengile se legănau, dar rămâneau prinse de copac. Victor le-a privit de la fereastră.

Dan a pus cartea peste hârtie pentru încă puțin timp. Victor a stat aproape, ascultând foșnetul frunzelor. Hârtia a rămas dreaptă. Toți au zâmbit. Maria a dat din cap.

Maria i-a adus un pahar cu apă. Dan s-a așezat lângă el. În casă, hârtia stătea cuminte sub carte, iar ziua se domolea.