Coșul cu culori

Într-o dimineață, Dan a pus ouăle colorate într-un coș mic. Maria a adăugat pâine și câteva frunze verzi. Victor a ținut mânerul cu ambele mâini.

Coșul era mai greu decât părea. Victor s-a oprit după câțiva pași. Dan nu l-a grăbit.

— Îl ducem împreună, a spus el.

Maria a sprijinit fundul coșului. Au mers încet până la masă. Un ou s-a mișcat, iar Victor a strâns mânerul mai tare. Dan l-a ajutat să-l așeze la loc.

Apoi au oferit împreună coșul. Victor a privit fețele bucuroase. Nu a fost nevoie de cuvinte multe.

Când s-au întors acasă, coșul era gol. Victor a pus mânerul pe masă. Maria i-a dat o felie de pâine, iar Dan a turnat apă.

Victor a zâmbit când și-a văzut mâinile libere. Un coș dus împreună părea mai ușor decât unul dus singur. Au mers fără grabă. Coșul a rămas pe masă. Ziua a mers încet.

Primăvara intra pe fereastră, iar bucuria plecase puțin și se întorsese înapoi.