Fântâna și găleata

Într-o dimineață caldă, Victor aude lanțul fântânii. Vrea să vadă apa și pornește spre curte. Bunicul îi spune să se oprească înainte de piatra rotundă.

Găleata este grea și alunecă. Victor încearcă să apuce frânghia, dar bunicul îi pune mâna peste mâna lui și o ridică singur.

Bunicul scoate puțină apă și o toarnă într-un vas gol. Victor privește cercurile care se mișcă. Nu se apropie de margine.

Lângă fântână, bunica așază un scăunel. Victor stă acolo și ascultă picăturile. Un bondar trece bâzâind, iar el îl urmărește cu ochii.

Dan aduce limonadă la umbră. Victor spune că fântâna face „ploc, ploc”. Toți ascultă puțin, fără grabă.

Seara, capacul fântânii rămâne bine închis. Victor adoarme cu sunetul apei în minte, iar casa bunicilor respiră încet în întuneric. Nimeni nu se grăbește. În casă se aud doar pașii ușori și apa.