Luna peste șopron

În ultima seară, Victor stă cu tata Dan lângă șopron. Luna se ridică peste acoperiș. Un motan necunoscut trece pe lângă gard.

Victor pornește după el. Dan îl oprește înainte de poartă și îl cheamă lângă piciorul lui. Motanul se uită o clipă, apoi merge mai departe.

Victor ar vrea să-l mângâie. Tata îi spune că motanul nu îi cunoaște și că îl privim fără să ne apropiem. Victor rămâne nemișcat.

Din grajd se aude o mișcare. Bunicul verifică el ușa, iar Victor așteaptă cu Maria pe prispă. Nu este nimic rău, doar paiele care s-au lăsat.

Bunica aduce lapte cald pentru adulți și apă pentru Victor. Toți privesc umbrele moi de pe perete. Șopronul tace din nou.

În cameră, Victor pune cizmele lângă ușă. Diminețile, animalele și serile de la țară rămân în poveste. Afară, luna păzește curtea liniștită. Bunica stinge lumina de pe prispă. În casă, pașii devin moi și rari.