La săniuș cu mama și tata

Într-o dimineață de iarnă, zăpada acoperea iarba. Victor a văzut sania lângă ușă și a arătat spre ea. „La săniuș!”, a spus Dan.

Maria i-a pus haina groasă, mănușile și ghetele. Dan i-a potrivit casca și i-a închis catarama. Victor a ridicat un picior, apoi pe celălalt. Era gata.

Au ales un loc drept, departe de stradă, fără copaci în drum. Dan a ținut sania nemișcată. Victor s-a așezat în sania cu spătar și și-a pus picioarele înăuntru.

Dan a tras sania încet, mergând la pas. Maria mergea chiar lângă Victor. Sania foșnea pe zăpadă, iar în urmă rămâneau două dungi lungi.

O mănușă i-a alunecat de pe mână. „Stop!”, a spus Victor. Dan s-a oprit. Maria a ridicat mănușa, a scuturat zăpada și i-a pus-o la loc.

Au mai făcut un drum scurt. Victor a privit urmele până când sania s-a oprit lângă Dan. „Gata”, a spus el. Maria l-a ajutat să coboare.

Acasă, mănușile au rămas la uscat. Victor s-a așezat lângă mama, cu picioarele învelite. Dan a desenat două urme de sanie pe o foaie, iar Victor le-a urmărit cu degetul.