Victor și balaurul cu aripi de noapte

Mama Maria i-a dat lui Victor un pupic de noapte bună, iar tata a continuat povestea. „În peștera de lângă sat locuia Noptatic, un balaur cu aripi mari și solzi cenușii. Acolo păstra a patra rază de aur.”

Victor a ajuns la peșteră. Noptatic a ieșit și a suflat un norișor de fum, rotund și pufos.

Lumina scutului a atins peretele. Pe stâncă s-a întins umbra uriașă a balaurului. Noptatic s-a oprit, surprins.

„Umbra apare când lumina e în spatele tău”, i-a spus Victor. Și-a ridicat scutul spre intrare.

Lumina a alunecat pe stâncă, până la o crăpătură. Acolo a arătat raza ascunsă. Noptatic nu s-a mai temut de umbra lui și a făcut loc. Nimeni nu a fost rănit.

Balaurul a lăsat raza să se așeze în scut, apoi și-a strâns aripile în colțul cald al peșterii.

Maria i-a tras pătura până la bărbie lui Victor. În poveste, și în camera lui, noaptea s-a așezat liniștit.