Victor și lighioana din Lacul Albastru

Tata a început cu un sunet: „Bâldâbâc!” Victor a râs.

În Lacul Albastru trăia Bâldâbâc, o făptură cu coadă de pește, coarne moi și ochi mari. Într-o scoică luminoasă se afla a cincea rază. Scoica îi cânta chiar lângă el.

Victor a vâslit încet pe apa liniștită, până aproape de stânca din mijlocul lacului. Bâldâbâc a făcut un val mare, fără să vrea.

Victor a strâns bine vâslele. Stropii au sărit pe scut: pic, pic, pic!

„Scoica ta cântă foarte tare”, a spus Victor. Bâldâbâc s-a oprit și a ascultat.

Raza făcea cântecul să răsune, iar apa se legăna. Victor a fredonat încet. Bâldâbâc i s-a alăturat, iar valurile s-au micșorat până au devenit line.

Bâldâbâc a lăsat raza să plece spre scutul lui Victor. Bărcile pescarilor au plutit iarăși ușor, iar făptura a cântat printre nuferi.

Tata a mai șoptit o dată „Bâldâbâc”. Victor căscase deja.