Victor și hoții de umbre

„În orașul cu felinare, oamenii nu-și mai găseau umbrele”, a spus tata. Umbrele începuseră să țopăie.

Pâclos și spiridușii le adunaseră în saci, ca pe niște pături întunecate. Raza a șasea le făcea să sară și să se foiască.

Victor a intrat în piață cu felinarul ridicat. Umbrele făceau hop-hop pe lângă fântână, iar spiridușii se ascundeau după ea.

„Nu ne găsești!”, au chicotit. Victor a plimbat lumina prin piață. Atunci felinarul a arătat sacii ascunși sub trepte.

Victor a desfăcut șnururile. Umbrele s-au întors lângă fiecare om și au început să se miște în același ritm.

Apoi Victor și spiridușii s-au jucat de-a prinselea. Când jocul s-a oprit, Pâclos i-a întins raza de aur.

Raza s-a așezat în scut, iar felinarele au luminat piața până târziu.

Tata a stins veioza. „Și umbrele noastre se odihnesc”, a șoptit. Victor s-a cuibărit sub pătură, în lumina blândă a nopții.