Victor și uriașul de piatră

Tata și-a îngroșat glasul: „Bum, bum, bum!”

În poveste, Stâncos, uriașul de piatră, făcea ziduri de fiecare dată când auzea pași grei. Curând, oamenii nu mai puteau ajunge la fântână. A șaptea rază strălucea lângă ea.

Victor a ajuns în fața uriașului. Stâncos a pășit: bum! Pământul a tresărit, iar câteva pietre s-au așezat una peste alta.

„Vreau să ajung la fântână”, a spus Victor. Stâncos s-a oprit și l-a privit.

Victor a bătut încet în scut: clin-clin, pauză, clin! Stâncos a încercat și el.

A învățat să pășească ușor: bum… pauză… bum. Pietrele au rămas pe loc, iar oamenii au putut ajunge din nou la fântână. Raza s-a așezat în scutul lui Victor.

Stâncos a mutat pietrele de pe potecă și s-a așezat pe colină.

„Mai este o rază”, a șoptit tata. Victor a închis ochii. În vis, scutul păstra șapte luminițe, gata să-i arate drumul spre ultima aventură.