Victor și zeul Umbros

„Mai lipsește o singură rază”, a murmurat Victor. Tata a deschis povestea din Asteria.

Umbros păstra raza a opta în palatul lui deasupra norilor. Cele șapte raze din scutul lui Victor luminau treptele, una după alta.

Umbros purta o mantie mare cât cerul. În jurul lui se roteau nori de umbră, moi ca lâna.

„Mi-e teamă că nimeni nu iubește noaptea”, a spus zeul. Victor a ridicat scutul. „Noaptea e bună pentru odihnă, iar ziua pentru joacă.”

Umbros s-a uitat la cele șapte raze și a zâmbit. Nu mai voia să ascundă raza; voia și el o noapte liniștită. A opta rază a ieșit din mantie.

Victor a desprins luminile din scut și le-a așezat, una câte una, în Coroana Soarelui. Coroana s-a aprins cu opt raze aurii.

Umbros s-a făcut un nor moale de seară, iar umbrele s-au lungit liniștit peste Asteria. Apoi a venit dimineața.

Oamenii s-au bucurat de soare, iar noaptea avea să se întoarcă la vremea ei. În camera lui, Victor dormea lângă ursuleț.