Bradul cel mic

A doua zi, Dan a adus un brad mic. Victor l-a privit de jos până sus. Crenguțele miroseau a verde și a aer rece.

Maria a pus bradul într-un suport greu. Apoi a adus o cutie cu ornamente mari și ușoare. Nu erau globuri mici și nu aveau margini ascuțite.

— Pe acestea le putem pune împreună, a spus ea. Eu țin bradul, tu alegi locul.

Victor a ales un ornament roșu. Dan l-a ridicat și l-a prins pe o creangă mai sus. Victor a ales apoi unul alb, cu o stea desenată.

Un ornament a alunecat pe covor. Victor s-a oprit și a chemat-o pe Maria. Ea l-a ridicat, iar Dan a verificat cârligul. Apoi l-au pus într-un loc sigur.

Maria a făcut un pas înapoi și a privit bradul. Nici o creangă nu se clătina. Victor a fost mulțumit.

Bradul nu era mare. Era însă al lor, cu lumini blânde și ornamente așezate cu grijă. Victor a stat lângă el până când camera s-a umplut de seară.