Puțină apă

A doua zi, Victor aleargă la ghiveci. Se așteaptă să vadă o frunză. Pământul arată la fel, iar el își lasă umerii în jos.

Bunicul îi spune că pământul are nevoie de apă, nu de multă apă. El umple cana și o ține deasupra ghiveciului.

Victor vrea să verse singur și cana se înclină prea mult. Bunicul îi prinde mâna înainte să curgă totul. Apa cade încet, puțin câte puțin.

Pământul se închide la culoare. Victor atinge marginea ghiveciului, nu sămânța. Bunica spune că acum putem privi și aștepta.

Un fir de apă ajunge pe masă. Victor aduce un prosop, iar bunica șterge. Ghiveciul rămâne pe loc, curat și liniștit.

Seara, Victor trece pe lângă el fără să-l mute. În cameră, Maria îi spune că unele lucruri lucrează încet, chiar dacă nu se văd. Victor pune cana lângă prosop. Ghiveciul rămâne în lumina liniștită a ferestrei.