Victor și ursulețul pierdut

Ursulețul lui Victor stătea lângă pernă, cu o ureche ieșită de sub pătură. Victor i-a netezit-o. — Tati, azi Ana și-a căutat ursulețul la grădiniță. Dan s-a așezat pe marginea patului. — Unde s-a uitat?

Dimineață, Ana și-a răsturnat ghiozdănelul pe covor: o cărticică, un șervețel și sticluța cu apă. Ursulețul nu era acolo. — Nu-l găsesc, a spus ea. Victor s-a așezat lângă Ana. Ghiozdănelul părea gol-goluț. Au privit înăuntru, dar ursulețul nu se vedea nicăieri.

— Hai să căutăm împreună, i-a spus Victor. Au început sub măsuță, au trecut pe lângă raftul cu cărți și au ajuns printre perne. Doamna Ana ridica pernele una câte una, iar Victor cerceta locurile de dedesubt. Când a ridicat perna verde, o ureche cafenie a apărut dintre cute.

— Aici e! a strigat Victor. Ursulețul stătea ghemuit după pernă. Ana s-a aplecat să-l ia, iar Victor a zâmbit. Gata, îl găsiseră.

Ana a strâns ursulețul la piept și i-a netezit urechea. — Mulțumesc că m-ai ajutat, Victor! Victor i-a zâmbit. Ana l-a pus deasupra lucrurilor din ghiozdănel, ca să-l găsească ușor data viitoare.

— L-a luat cu ea acasă? a întrebat Victor. — Da, a spus Dan. Așa va ști unde să-l caute. Maria s-a oprit în prag să-i ureze noapte bună. Victor și-a tras ursulețul mai aproape. Maria i-a netezit pătura și a stins veioza. În întuneric se vedea doar o lăbuță de pluș. Ursulețul părea să-i păzească somnul.