Piatra dungată

A doua zi, Victor stă cu părinții pe aleea de la poalele muntelui. Lângă o bancă vede o piatră cu o dungă albă. Nu o ridică. „De unde vine linia?”, întreabă el.

Tata Dan spune că dunga poate fi o fâșie de cuarț prinsă în piatră. Mama Maria arată că se vede diferit de partea cenușie din jur. Victor o privește fără să o atingă. Nu toate pietrele au aceeași culoare sau același mineral, iar pentru asta nu trebuie să le scoatem din loc.

Victor caută cu ochii alte pietre. Găsește una netedă, dar o lasă pe loc. Părinții îi spun că muntele este și mai frumos când lucrurile rămân acolo unde le-a așezat natura.

O rază cade peste dungă și o face să strălucească. Victor își lămurește întrebarea: piatra are în ea o fâșie de alt mineral. Nu trebuie să o ia ca să afle. Poate doar să privească atent și să o lase lângă alee.

Familia se așază pe bancă. Creasta stă liniștită, departe. Victor închide ochii o clipă, apoi îi deschide și mai privește piatra. Dunga albă rămâne pe loc, iar el știe acum de ce pare altfel decât restul pietrei.