Banca de sub tei

A doua zi, Victor revine în parc cu mama Maria și tata Dan. Pe poteca lor se află o bancă mare, sub un tei. Victor o privește și întreabă: „Cine stă aici când noi nu venim?”

Tata Dan se așază, iar mama Maria rămâne lângă Victor. „Băncile așteaptă pe toată lumea”, spune ea. Victor atinge cu palma lemnul rece și ascultă vântul printre frunze.

Un porumbel merge pe alee, la distanță. Victor vrea să-l urmeze, dar tata Dan îi amintește să rămână aproape. Ei privesc pasărea de pe loc. Porumbelul găsește câteva firimituri și pleacă.

Atunci Victor observă o dungă de lumină pe bancă. Își pune mâna peste ea, apoi o retrage. Lumina se mută. „Banca se joacă de-a soarele”, spune mama Maria. Toți râd încet.

Înainte de plecare, Victor se odihnește pe bancă între părinți. O rază trece printre frunzele teiului și desenează o dungă luminoasă pe lemn. Când vântul mișcă frunzele, dunga se schimbă și ea. Victor o urmărește cu palma, fără să încerce să o prindă. La ieșirea din parc, el le spune părinților că banca a avut o lumină care s-a plimbat.