Podul de cretă

Într-o dimineață, Victor găsește la locul de joacă o cutie cu cretă, pusă pentru copii. Mama Maria și tata Dan rămân lângă el. „Putem desena o potecă?”, întreabă Victor.

Tata Dan trasează o linie scurtă pe asfalt. Mama Maria adaugă cercuri colorate. Victor pune un punct albastru și spune că acolo începe o călătorie. Desenul nu trebuie să fie perfect.

La capătul liniei, Victor desenează un pod. Dar podul are o singură parte. El se uită la tata Dan. „Cum trecem?”, întreabă. Tata zâmbește: „Mai întâi îi facem și cealaltă parte.”

Victor adaugă încă o linie. Mama Maria pune două stele lângă pod. Apoi Victor merge cu degetul peste desen, încet. Podul este gata. Nu duce peste apă, ci peste o pată mare de soare.

Creta rămâne pe asfalt, iar familia stă puțin lângă desen. Vântul răcorește aerul. Victor arată podul cu două părți și spune că mâine poate desena și un râu sub el. Tata Dan îi răspunde că desenul poate rămâne acolo până când ploaia îl va șterge. Seara, Victor își amintește cercurile colorate și linia albastră.