Dimineața cu rouă

Victor are doi ani și jumătate. Mama Maria și tata Dan îl duc la bunici, la țară. Dimineața începe cu lumină moale și cu trosnetul porții.

Victor vrea să iasă repede în curte. Dar iarba este udă, iar papucii lui alunecă puțin. Maria îi pune cizmele, iar Dan merge lângă el, încet.

Pe lângă gard, Victor vede picături rotunde pe firele de iarbă. Le atinge cu un deget și râde. Bunicul stă aproape și îi arată un melc pe o frunză.

Victor întinde mâna spre melc. Bunicul îl oprește blând: „Îl privim fără să-l atingem.” Așa, melcul își poartă căsuța mai departe, foarte liniștit.

De după șopron se aude o găină. Bunica deschide poarta țarcului doar pentru ea, iar Victor rămâne lângă adult. Găina ciugulește și apoi se ascunde în paie.

Când soarele urcă, Victor se întoarce la masă. Roua s-a subțiat, iar curtea miroase a pământ curat. Ziua abia începe, calmă și luminoasă. Maria zâmbește, iar Dan închide poarta încet. În curte rămâne doar lumina dimineții.