Victor și sămânța somnoroasă

Înainte de culcare, Victor s-a uitat la ghiveciul de pe pervaz. — Tati, cât durează până crește o floare? Dan a tras scaunul mai aproape. — Îți povestesc despre sămânța pe care ai plantat-o azi la grădiniță.

Dimineață, doamna Ana a adus un plic cu semințe. Victor a ales una mică, cât un bob de mazăre, și a ținut-o în palmă. — Aici o punem? — Da, i-a spus doamna. Facem o gropiță, o acoperim cu pământ și așezăm ghiveciul la lumină. Sămânța părea că încape chiar pe vârful degetului.

Doamna Ana i-a arătat lui Victor cum să facă gropița. El a așezat sămânța înăuntru, a acoperit-o cu pământ și a turnat puțină apă din stropitoare. Apoi au pus ghiveciul lângă fereastră. Victor s-a aplecat să vadă ce se întâmplă. Nimic nu se vedea încă.

A doua zi, pământul părea la fel. — Oare sămânța doarme? a întrebat Victor. — Poate se pregătește să iasă, a spus doamna. Victor a lăsat pământul liniștit și s-a dus la joacă.

În zilele următoare, Victor se uita la ghiveci de fiecare dată când ajungea la grădiniță. Într-o dimineață, a zărit un firicel verde ieșind din pământ. — Doamna Ana, uite! a șoptit el. Doamna s-a apropiat împreună cu câțiva copii, iar cu toții s-au aplecat să-l privească.

Seara, Victor i-a povestit lui Dan despre mica plantă. — Oare mâine va fi mai mare? — Poate puțin, a răspuns Dan. Plantele cresc încet, zi după zi. Victor s-a cuibărit sub pătură. Firicelul stătea drept în lumina lunii. A închis ochii, nerăbdător să-l revadă dimineață.